Arcul de Triumf
In inima unui oras agitat precum Parisul, intr-un cartier unde afacerile, comertul si turismul se imbina perfect unele cu celelalte, Arcul de Triumf este legat de subconstientul nostru colectiv intr-un mod care depaseste valoarea sa artistica si arhitecturala.
Constructia monumentului ce se dorea a fi un omagiu adus victoriilor imparatului Napoleon, nu a fost incheiata pana cand batalia de la Waterloo a dus la detronarea sa. Ideea construirii Arcului a aparut in 1806 dupa victoria de la Austerlitz a Imparatului Napoleon. Numai construirea fundatiei a durat doi ani. In timpul Restauratiei, constructia a fost stagnata si nu avea sa fie finalizata decat in timpul domniei regelui Ludovic-Filip.
Trupul Imparatului Napoleon a fost trecut pe sub Arc in data de 15 Decembrie 1840 in drumul spre al doilea si ultimul sau loc de odihna vesnica, Domul Invalizilor. La inceputul anilor 60, monumentul devenise foarte inchis la culoare din cauza funinginei de carbuni si gazelor de esapament. De aceea intre anii 1965-1966 Arcul a fost curatat cu inalbitori.
Acum, Arcul de Triumf a fost inaltat peste ramasitele unui soldat necunoscut decedat in timpul Primului Razboi Mondial si o faclie perpetua arde in fundatie. De la Arcul de Triumf pornesc artere de circulatie in toate directiile si de aceea piata Charles de Gaulle in care este situat Arcul este cunoscuta si sub numele de “Piata Stelei” (Place de l’Étoile). Arcul se afla la capatul de Vest al vestitului bulevard Champs-Élysées. Arcul de Triumf este un omagiu in onoarea celor ce au luptat pentru Franta, in special in timpul razboaielor napoleoniene. Pe interior si deasupra Arcului sunt inscriptionate numele tuturor generalilor si razboaielor purtate.
Arcul de Triumf masoara 49.5 metri inaltime, 45 de metri latime si 22 in adancime si este al doilea arc de triumf ca marime existent in lume. Este atat de mare incat in cadrul festivitatilor dedicate incheierii Primului Razboi, un pilot a zburat cu biplanul sau pe sub el.
Constructia monumentului ce se dorea a fi un omagiu adus victoriilor imparatului Napoleon, nu a fost incheiata pana cand batalia de la Waterloo a dus la detronarea sa. Ideea construirii Arcului a aparut in 1806 dupa victoria de la Austerlitz a Imparatului Napoleon. Numai construirea fundatiei a durat doi ani. In timpul Restauratiei, constructia a fost stagnata si nu avea sa fie finalizata decat in timpul domniei regelui Ludovic-Filip.
Trupul Imparatului Napoleon a fost trecut pe sub Arc in data de 15 Decembrie 1840 in drumul spre al doilea si ultimul sau loc de odihna vesnica, Domul Invalizilor. La inceputul anilor 60, monumentul devenise foarte inchis la culoare din cauza funinginei de carbuni si gazelor de esapament. De aceea intre anii 1965-1966 Arcul a fost curatat cu inalbitori.
Acum, Arcul de Triumf a fost inaltat peste ramasitele unui soldat necunoscut decedat in timpul Primului Razboi Mondial si o faclie perpetua arde in fundatie. De la Arcul de Triumf pornesc artere de circulatie in toate directiile si de aceea piata Charles de Gaulle in care este situat Arcul este cunoscuta si sub numele de “Piata Stelei” (Place de l’Étoile). Arcul se afla la capatul de Vest al vestitului bulevard Champs-Élysées. Arcul de Triumf este un omagiu in onoarea celor ce au luptat pentru Franta, in special in timpul razboaielor napoleoniene. Pe interior si deasupra Arcului sunt inscriptionate numele tuturor generalilor si razboaielor purtate.
Arcul de Triumf masoara 49.5 metri inaltime, 45 de metri latime si 22 in adancime si este al doilea arc de triumf ca marime existent in lume. Este atat de mare incat in cadrul festivitatilor dedicate incheierii Primului Razboi, un pilot a zburat cu biplanul sau pe sub el.
